Vestea tragediei din viața Mihaela Rădulescu m-a surpins la mare. Am filmat și prezentat cu Mihaela multe show-uri pe aici… N-o spune nimeni dar România e țara în care există discriminare de vârstă! Mihaela e o victimă. Așa cum a fost și Mădălina Manole despre care la 35 de ani ziarele scriau că e “trecută de prima tinerețe” Suntem singura țară din Europa și una din puținele din lume în care in care există discriminare de vârstă! Televiziunile sunt și ele vinovate ! Eu, Esca sau Brenciu suntem excepțiile … Conferințele de presă ale președintelui la Cotroceni sunt cu fete de 20 de ani. Ele pun întrebările președintelui 🤪 Toți jurnaliști acreditați la Casa Albă au credibilitatea vârstei. Helen Thomas a fost acreditată la Casa Albă vreme de 52 de ani! Și 57 de ani a lucrat in același trust de presă, UPI. Știrile la noi sunt prezentate de puștoaice fără credibilitate. Banii sunt principalul motiv! E mai scump să plătești un om cu o carieră ! Doar că ce e ieftin e scump și ce e scump e rar… Larry King a devenit celebru în televiziune la 51 de ani. Morgan Freeman a primit primul rol de succes la 50 și Leonard Cohen a devenit star mondial după 50 de ani… Aveau vreo șansă la noi ? La noi, după 60 de ani nu mai poți să accesezi niciun credit indiferent de venituri sau de avere. Băncile te consideră mort! Discriminarea de vârstă există in România. N-o spune nimeni! Mihaela a fost o victimă ! Discriminarea de vârstă e molima care atacă generație după generație și noi toți tăcem. Pentru ca România știe cel mai bine să transforme vărsta in regrete.
Străbunicul meu și alții 100 mii de români au fost deportați aici, la Canal. Dramele istoriei noastre ar trebui să fie cel puțin la fel de cunoscute ca dramele istoriei altora! NU SUNT !!! Dar atâta vreme cât noi ne amintim, nimic nu e pierdut ! #românia #🇷🇴
Breaking news din zilele astea care spune „𝗖𝗲𝗮 𝗺𝗮𝗶 𝗰𝘂𝗺𝗽𝗹𝗶𝘁𝗮̄ 𝘃𝗮𝗿𝗮̄ 𝗱𝗶𝗻 𝗶𝘀𝘁𝗼𝗿𝗶𝗲” nu e doar o minciună, ci și o insultă adusă memoriei celor care chiar au trăit “vara cea mai cumplită din istorie”. Vara din 1946 când, din cauza secetei și a foametei, au murit zeci de mii de oameni ! Foamea din 1946-1947 a fost una din marile catastrofe umanitare ! Seceta era prelungită și temperaturile treceau frecvent de 40 de grade. Era după război și România, deși luptase alături de Aliați, a fost considerată „țară învinsă” și obligată să plătească despăgubiri uriașe! Puțina recoltă rămasă era confiscată și scoasă din țară. În multe sate din Moldova, un om din zece a murit. În Basarabia, foamea a ucis peste 100.000 de oameni ! (O SUTĂ DE MII) Oamenii fierbeau coji de copaci ca sǎ trǎiascǎ Dar atunci, în acel iad, s-a văzut mila pentru cei în suferință. Peste 30.000 de copii au fost urcați în „trenurile foametei” și trimiși în județe mai puțin afectate. Așteptați în gările din Ardeal, Banat sau Oltenia, copiii au fost luați în grijă de familii necunoscute care le-au salvat viața. Apoi, după un an sau doi au fost trimiși înapoi la părinți. Nu există nici astăzi o evidență a copiilor evacuați sau a morților de atunci ! Dar când spuneți că asta e “cea mai cumplită vară din istorie”, voi, ăștia cu ochelari de soare și aer condiționat, călcați în picioare suferința acelor oameni. Și-i mai ucideți o dată.
Acolo, în fundalul fotografiei, cât să nu se vadă, sunt ai mei. Îmi arăt copiii rar, spre deloc, prin ziare, online sau la televizor. I-am lăsat să-și trăiască copilăria normal. Nu i-am obligat să exceleze, să facă balet, înot, limbi străine, pian, să câștige olimpiade sau premii, și nu le-am cerut niciodată să fie primii în clasă. Destinul ne împlinește sau ne prăbușește visele, oricâte premii am fi câștigat în copilărie. I-am învățat să fie buni, miloși cu cei din jur și blânzi. Sunt calități care nu vor expira niciodată pe durata umanității. Vor dispărea meserii, deprinderi, inteligența artificială ne va înlocui în multe , dar niciodată în bunătate. E „meseria” care nu o să dispară. Bucurați-vă de copii… Pentru că există o vorbă frumoasă care spune că: „Fiecare copil care se naște ne arată că Dumnezeu nu s-a săturat încă de oameni.”
Oameni tratați ca niște obiecte! Așa a început răul la noi. Liverpool l-a concediat pe Diogo Jota, fotbalistul decedat într-un accident de mașină. Au făcut-o la câteva ore după accident, pentru a activa clauza din contract care permite familiei să primească salariul jucătorului — 17 milioane de euro. Despre asta ar trebui să fie economia de piață: despre bunătate. Businessul românesc e încă departe de așa ceva. Cunosc povești cutremurătoare din lumea televiziunii românești. Eu însumi am avut șefi cu caractere josnice și colegi fără cuvânt. În numele „businessului capitalist” s-au distrus cariere, vieți, familii. Lipsa de omenie este marea decădere a economiei românești. Nu „șmecherii” cu sporuri și nici „găinarii” care fură TVA-ul sunt adevărata problemă, ci absența compasiunii, a decenței umane. John Henry, acționarul principal al lui Liverpool, a activat clauza umanității știind că pierde milioane după moartea jucătorului. La noi, unii ar fi dat interviuri în fața sicriului. La noi, viclenia ține locul puterii și lipsa caracterului ține locul performanței. Ești un CEO cool, un patron șmecher dacă minți, furi, înșeli, șantajezi, umilești. Pentru că noi am crezut că așa arată capitalismul: călcându-ne aproapele în picioare. De asta suntem în „junk-ul” economiei europene ! Deficitul de empatie e mai periculos decât deficitul bugetar. Celor mulți le amintesc vorba Sfântului Vasile cel Mare: „Cel ce crede că are totul, n-are nimic.”
Ne plac etichetele! Toți de la Beach, Please sunt drogați, naționaliștii sunt extremiști, românii sunt hoți… Țin minte cum un coleg din școala generală, Sorin, era numit de profesori „pleava societății”. Țin bine minte vorba asta. Noi toți eram atunci „rebuturile societății”. Sorin a fost unul dintre cei care, în decembrie ’89, se aflau în balconul Operei. Generația mea a spălat atunci rușinea capului plecat. Noi, „pleava”… Să vă sperie etichetele de azi. Să vă sperie judecata cărților după copertă. Am învățat multe de la tinerii mei prieteni Selly și Dorian, reprezentanții noii generații. Mai mult eu de la ei, decât ei de la mine. În fotografia asta ,Selly nu vede, Dorian n-aude și eu tac. E despre noi: generațiile amestecate ale unei țări neliniștite. În orice poveste există suficiente pagini goale, pe care fiecare generație le scrie în felul său. Îl iubesc pe Adrian Păunescu. El a explicat cel mai bine Beach Pleasurile, Untoldurile sau Neversiurile: „Există niște oameni pe care îi iubesc Au vârsta conștiinței și-a apartenenței mele Se învârtesc în jurul a douăzeci de ani Se dau crocanți și șmecheri și vor să fie stele. Sunt uneori teribili și alteori vulgari Părinții spun adesea că nu mai știu să-i crească Dar țineți bine minte, voi, cei scârbiți de ei, Că ei sunt, la nevoie, armata românească! Există niște tineri care muncesc cumplit Mai hăhăiesc aiurea, mai râd dintr-o prostie Dar, dacă ai nevoie de ei,să crezi în ei! Aceștia-ți sunt oștenii de astăzi, Românie! Există niște tineri cu teniși și cu blugi Să nu-i privim cu ură și cu disprețul rece Că torța-ncepe, iată, să ardă-n mâna lor Și ei plătesc decontul mileniului ce trece.”
Castorii au ridicat un baraj, au modificat cursul apei și, astfel, s-a prăpădit Salina Praid - spune, senin, domnu’ ministru. Pe mine nu castorii m-au afectat, ci urșii. De peste 10 ani, urșii mă împiedică să ajungă acasă și blochează construcția autostrăzii Lugoj–Deva. Din Timișoara până în capitală nu există o autostradă continuă. Pot ajunge pe autostradă la Budapesta sau Viena, dar nu pot ajunge în capitala propriei mele țări, dintr-unul dintre cele mai mari orașe ale țării - Timișoara. Din cauza urșilor. Și a liliecilor. 😡 Porumbeii sunt mai importanți decât monumentele, în toate orașele țării. Liliecii sunt mai valoroși decât hidrocentralele. Iar castorii sunt mai importanți decât oamenii care trăiesc în zona Salinei Praid. Urșii, castorii, liliecii- toți au „avocați” care pot bloca proiecte majore și pot submina economia unei țări. O țară condusă de animale de 35 de ani. Deși, să fim corecți, e o diferență: în lumea animalelor, niciodată cel mai prost nu ajunge șeful haitei.
Primul om din lume care a înotat 100 m sub un minut a fost un timișorean. Recordul istoric l-a doborât tot în iulie dar în 1902. Johnny Weismuller e “bunicul” lui David Popovici! În istoria înotului, el e regele ! Presa de sport din toată lumea îi amintește mereu perfomanțele ! A doborât 52 ❗️de recorduri mondiale ❗️Timișoreanul Johnny Weismuller e considerat unul din cei mai mari sportivi din toate timpurile! Puțini dintre noi mai știu de el… Copil fiind, a fost diagnosticat cu poliomielită — o boală care ar fi putut să-l lase infirm. Dar tatăl său, Petrus, s-a încăpățânat să creadă în șansa băiatului. În fiecare zi, înota împreună cu el câte trei ore, încercând să-l vindece prin apă. Johnny a devenit astfel unul dintre cei mai mari sportivi ai lumii. Nu a pierdut nici măcar o cursă în întreaga lui carieră de înotător! Astăzi, doar o placă ruginită de la marginea Timișoarei mai amintește că cel mai mare înotător al lumii s-a născut aici. (după ce am postat acea placă ruginită, iar postarea a adunat milioane de reacții, administrația locală a decis să o înlocuiască.) Johnny a avut, apoi, o carieră strălucită la Hollywood, devenind celebru în rolul lui Tarzan! A fost printre primii actori onorați pe celebrul “Walk of Fame” din Hollywood, primind o stea chiar în ziua inaugurării oficiale! In orașul lui, Timișoara, nimic nu-l amintește. David va avea și el soarta uitării. Pentru că, la noi, există doar timpul prezent. NIMIC n-a fost. NIMIC n-o să fie. La noi contează doar ESTE. „Breaking news”-ul care aplaudă performanța lui David ține o zi. Apoi, în cel mai bun caz, rămâne o placă ruginită la marginea orașului. Pentru că neajunsul vremurilor noastre nu e lipsa de eroi, ci lipsa de recunoștință.
Am fost, cu ceva vreme în urmă, în Broșteni, orașul care acum e devastat! Broșteniul a el tuturor, pentru că în Valea Bistriței se află copilăria lui Creangă. Acolo este școala lui Creangă, caprele Irinucăi, mormântul întâiului său învățător și toate amintirile din copilărie. „N-ar fi rău să fie bine în țara asta”, zicea Creangă!